Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. asynchrone)
1. care nu este sincron; asincronic.
2. maşină ~ă = maşină cu curenţi alternativi a cărei frecvenţă a forţelor electromotoare nu este în raport constant cu viteza; motor ~ = motor a cărui turaţie a rotorului diferă de a câmpului magnetic al statorului.
3. (inform.; despre un ordinator) la care fiecare operaţie este declanşată printr-un semnal provocat de terminarea operaţiei precedente.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. asynchronique)
1. care nu este sincron; asincron.
2. care nu se suprapune în timp cu altă mișcare, cu alt fenomen etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. asynchronisme)
2. efect cinematografic bazat pe neconcordanţa dintre coloana vizuală şi cea sonoră.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. asynchrone)
1. care nu este sincron; asincronic.
2. maşină ~ă = maşină cu curenţi alternativi a cărei frecvenţă a forţelor electromotoare nu este în raport constant cu viteza; motor ~ = motor a cărui turaţie a rotorului diferă de a câmpului magnetic al statorului.
3. (inform.; despre un ordinator) la care fiecare operaţie este declanşată printr-un semnal provocat de terminarea operaţiei precedente.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. asynchronique)
1. care nu este sincron; asincron.
2. care nu se suprapune în timp cu altă mișcare, cu alt fenomen etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. asynchronisme)
2. efect cinematografic bazat pe neconcordanţa dintre coloana vizuală şi cea sonoră.
Parte de vorbire: s.
Origine: (auto2 + pornire)
1. rulare automată a funcţionării normale a unui motor asincron.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. slipmètre)
1. sistem pentru măsurarea mecanică a alunecării motoarelor asincrone.