Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. assister, lat. assistere)
1. intr. a fi prezent, a participa (la ceva).
2. tr. a sta pe lângă cineva pentru a-l putea ajuta; a acorda asistenţă.
3. (jur.; despre avocaţi) a se prezenta altături de o persoană în faţa unui organ de jurisdicţie pentru a-i apăra interesele.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., fr. apartheid)
1. politică rasistă de discriminare dusă de minoritatea albă împotriva majorităţii populaţiei de culoare din Africa de Sud.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. assistant, germ. Assistent)
1. adj. prezent, de faţă (la ceva).
2. s. m. f. cel care asistă la ceva; colaborator.
3. ~ universitar = grad didactic în învăţământul superior, intermediar între preparator şi lector; ~ medical = cadru tehnic mediu specializat în munca medico-sanitară.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. assistance)
1. asistare.
2. public care ia parte la o conferinţă, la un spectacol etc.
3. sprijin, ajutor (medical, material etc.).
4. ~ juridică = ajutor competent, de specialitate, dat unei persoane pentru a-şi susţine drepturile în faţa justiţiei. ~ socială = sprijinire materială a unei persoane inapte de muncă.
5. cooperare materială sau morală în viaţa internaţională.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. audiens)
1. student care asistă la cursuri fără a fi înscris.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Kiebitz)
1. cel care asistă la un joc de noroc.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. conseiller)
1. persoană care dă opinii și recomandări; sfătuitor, sfetnic.
2. persoană a cărei funcție este de a ghida sau asista altă persoană în anumite domenii.
3. specialist care rezolvă problemele deosebite dintr-un anumit domeniu.
4. titlu al unor funcţionari din înaltele instanţe de judecată sau de verificare.