inseminație
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (fr. insémination)
Etimologie: (fr. insémination)
1. (biol.) acțiunea de a insemina; inseminare.
2. (biol.) introducere a spermatozoizilor în căile genitale feminine; fecundare.
3. (med.) ~ artificială = tehnică de reproducere asistată constând în introducerea artificială a spermatozoizilor, pregătiți în prealabil în laborator, în cavitatea uterină la un moment apropiat de ovulație.