Dictionar

 

asociabil

Parte de vorbire:  adj. (învechit)  
Etimologie: (fr. associable)

1. care poate fi asociat.
 
 

asociat

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT sociatus
2. FR associé
3. EN associated
4. DE vergesellschaftet
5. RU сrруппировaнный
6. HU társult
 
 
 
 

acervul

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. acervule, lat. acervulus)

1. mic grăunte de calcar, în glanda pineală.
2. grămadă mică.
3. glomerul de flori sau de fructe.
4. gonidiofori asociați la ciupercile parazite.
5. himeniu nud.
 

acidocetoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acido-cétose)

1. boală în care sunt asociate acetonemia și acidoza.
 

acorie (1)

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acorie, cf. gr. kore „pupilă”)

1. (med.) absență congenitală a pupilei, asociată în general cu aniridia (absența irisului).
 

adjuvant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. adjuvant, lat. adiuvans)

1. (medicament) care se asociază cu un alt medicament.
2. (produs) care se adaugă unui material.
3. (fig.) auxiliar.
 

alinia

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. aligner)

1. tr., refl. a (se) așeza în linie dreaptă.
2. tr. a îndrepta traseul unei străzi.
3. refl. (despre țări) a se asocia într-o grupare pe baza unui tratat.
 

aliterar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. aliterarisch)

1. care nu este asociat cu literatura; neliterar.