Dictionar

asociație

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT association
2. FR association
3. EN association
4. DE Assoziation; Gesellschaft; Gemeinschaft
5. RU aссоциaция
6. HU társulás
 

asociație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. association)

1. asociere, unire, întovărășire.
2. (biol.) grupare a indivizilor unei singure specii sau ai unor specii diferite.
3. grupare, unire constituită printr-un statut.
4. legătură specifică între două sau mai multe procese și produse psihice (reprezentări, idei, sentimente etc.).
5. (chim.) ~ moleculară = grupare de două sau mai multe molecule identice.
 

asociație vegetală; fitocenoză

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT associatio plantarum; phytocoenosis
2. FR association végétale; phytocénose; communuaté des plantes
3. EN plant association; plant community; phytocoenosis; plant society; vegetation unit
4. DE Assoziation; Phytozönose; Phytocoenose; Pflanzengesellschaft; Pflanzengemeinschaft
5. RU рaстительное сообщество; фитоценоз
6. HU növénytársulás, fitocönózis
 

asociaționism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. associationnisme)

1. concepție în psihologie potrivit căreia întreaga dezvoltare a vieții psihice trebuie explicată prin asociațiile dintre diverse stări și fenomene psihice elementare.
 

asociaționist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. associationniste)

1. I. care se referă la asociaționismul filozofic sau economic; care este un susținător al asociaționismului.
2. II. adept al asociaționismului.
 

asociativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. associatif)

1. relativ la asociație (3); (despre memorie) evocator de imagini prin asociație (3).
2. (mat.; despre o operație) care, repetată și aplicată unui șir de factori, conduce la același rezultat.
 

acervul

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. acervule, lat. acervulus)

1. mic grăunte de calcar, în glanda pineală.
2. grămadă mică.
3. glomerul de flori sau de fructe.
4. gonidiofori asociați la ciupercile parazite.
5. himeniu nud.
 

asocia

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. associer, lat. associare)

1. tr. a pune laolaltă, împreună.
2. refl. a se întovărăși, a se uni (într-un anumit scop).
3. a se alătura.
4. a se lega (pe bază de asociații).
 

asociat, -ă

Parte de vorbire:  adj., s. m. f.  
Etimologie: (fr. associé, it. associato)

1. (cel) care face parte dintr-o asociație.
 

asociativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. associatif)

1. relativ la asociație (3); (despre memorie) evocator de imagini prin asociație (3).
2. (mat.; despre o operație) care, repetată și aplicată unui șir de factori, conduce la același rezultat.
 

asociativitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. associativité)

1. capacitate de asociere.
2. (mat.) proprietate a unei operații (adunare, înmulțire) de a fi asociativă.
3. proprietate a unui element de a se asocia cu un altul, asemănător sau diferit.
 

asociaționism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. associationnisme)

1. concepție în psihologie potrivit căreia întreaga dezvoltare a vieții psihice trebuie explicată prin asociațiile dintre diverse stări și fenomene psihice elementare.