Rezultate principale (Asociaţie,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. association)
1. asociere, unire, întovărăşire.
2. (biol.) grupare a indivizilor unei singure specii sau ai unor specii diferite.
3. grupare, unire constituită printr-un statut.
4. legătură specifică între două sau mai multe procese şi produse psihice (reprezentări, idei, sentimente etc.).
5. (chim.) ~ moleculară = grupare de două sau mai multe molecule identice.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT association
2. FR association
3. EN association
4. DE Assoziation; Gesellschaft; Gemeinschaft
5. RU aссоциaция
Rezultate secundare (Asociaţie,):
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT associatio plantarum; phytocoenosis
2. FR association végétale; phytocénose; communuaté des plantes
3. EN plant association; plant community; phytocoenosis; plant society; vegetation unit
4. DE Assoziation; Phytozönose; Phytocoenose; Pflanzengesellschaft; Pflanzengemeinschaft
5. RU рaстительное сообщество; фитоценоз
6. HU növénytársulás, fitocönózis
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT subassociatio
3. EN subassociation
4. DE Subassoziation
5. RU субaссоциaция
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. subassociation)
1. subdiviziune a unei asociaţii vegetale.
Parte de vorbire: adj., s. m. f.
Origine: (fr. associé, it. associato)
1. (cel) care face parte dintr-o asociaţie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. associatif)
1. relativ la asociaţie (3); (despre memorie) evocator de imagini prin asociaţie (3).
2. (mat.; despre o operaţie) care, repetată şi aplicată unui şir de factori, conduce la acelaşi rezultat.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. biblique)
1. referitor la Biblie; din timpul evocat de Biblie; (prin ext.) străvechi.
2. societate ~ă = asociație protestantă fondată pentru studiul și răspândirea Bibliei.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. biochorie)
1. (biol.) asociație temporară, în cadrul unei biocenoze, de organisme legate între ele printr-un factor; microcenoză.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Bund)
1. asociaţie, confrerie; confederaţie (în Germania şi Elveţia).
Parte de vorbire: sufix
Origine: (gr. koinos „în comun”)
1. „asociație, comunitate, comun, asociat”.