Rezultate secundare (Asociere):
Agregare; grupare; asociere
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT aggregario
2. FR agrégation; reunión
3. EN aggregation
6. HU öszehalmozódás, csoportosulás, társulás
Ablativ
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat. ablativus, fr. ablatif)
1. caz al declinării, specific anumitor limbi, care exprimă punctul de plecare, instrumentul, asocierea, cauza etc.
2. ~ absolut = construcţie sintactică în latină sau greacă cu rol de propoziţie circumstanţială, dintr-un substantiv (sau pronume) şi un participiu în ablativ.
Afiliaţie
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. affiliation)
1. acțiunea de a se afilia; asociere a unei persoane, a unui grup de persoane, sau a unei instituții etc. la o organizație, pentru a participa la activitățile acesteia sau a beneficia de anumite avantaje; afiliere.
Agregare
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. agrégation, lat. aggregatio)
1. faptul de a se agrega; agregaţie.
2. alipire, unire într-un tot; grupare, asociere.
3. stare de ~ = fiecare dintre cele trei stări de consistenţă a materiei.
Anaclitic, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. anaclitic)
1. (psihan.) în asociere cu, bazat pe...
Anonim, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anonyme, lat. anonymus)
1. adj., s. m. f. (cel) care nu-şi indică numele; fără nume.
2. adj. (despre un text, o operă) cu autor necunoscut.
3. societate ~ă = întreprindere capitalistă prin asocierea mai multor acţionari.
4. (fig.) neştiut, necunoscut; lipsit de personalitate, obscur.
5. s. f. scrisoare nesemnată.
Asociativitate
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. associativité)
2. (mat.) proprietate a unei operaţii (adunare, înmulţire) de a fi asociativă.
3. proprietate a unui element de a se asocia cu un altul, asemănător sau diferit.