OK
X
agregare; grupare; asociere
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
aggregario
2.
FR
agrégation;
reunión
3.
EN
aggregation
4.
DE
Aggregation;
Anhäufung
5.
RU
скопление
6.
HU
öszehalmozódás,
csoportosulás,
társulás
ablativ
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (lat. ablativus, fr. ablatif)
1.
caz
al
declinării,
specific
anumitor
limbi,
care
exprimă
punctul
de
plecare,
instrumentul,
asocierea,
cauza
etc.
2.
~
absolut
=
construcție
sintactică
în
latină
sau
greacă
cu
rol
de
propoziție
circumstanțială,
dintr-un
substantiv
(sau
pronume)
și
un
participiu
în
ablativ.
afiliație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. affiliation)
1.
acțiunea
de
a
se
afilia;
asociere
a
unei
persoane,
a
unui
grup
de
persoane,
sau
a
unei
instituții
etc.
la
o
organizație,
pentru
a
participa
la
activitățile
acesteia
sau
a
beneficia
de
anumite
avantaje;
afiliere.
2.
(var.)
(înv.)
afiliațiune.
3.
(antonim)
dezafiliere.
agregare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. agrégation, lat. aggregatio)
1.
faptul
de
a
se
agrega;
agregație.
2.
alipire,
unire
într-un
tot;
grupare,
asociere.
3.
stare
de
~
=
fiecare
dintre
cele
trei
stări
de
consistență
a
materiei.
anaclitic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (engl. anaclitic)
1.
(psihan.)
în
asociere
cu,
bazat
pe...
anonim, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. anonyme, lat. anonymus)
1.
adj.,
s.
m.
f.
(cel)
care
nu-și
indică
numele;
fără
nume.
2.
adj.
(despre
un
text,
o
operă)
cu
autor
necunoscut.
3.
societate
~ă
=
întreprindere
capitalistă
prin
asocierea
mai
multor
acționari.
4.
(fig.)
neștiut,
necunoscut;
lipsit
de
personalitate,
obscur.
5.
s.
f.
scrisoare
nesemnată.
asociativitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. associativité)
1.
capacitate
de
asociere.
2.
(mat.)
proprietate
a
unei
operații
(adunare,
înmulțire)
de
a
fi
asociativă.
3.
proprietate
a
unui
element
de
a
se
asocia
cu
un
altul,
asemănător
sau
diferit.