Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. assommer)
1. a ameţi animalele la abator înainte de tăiere (cu o lovitură puternică).
2. a inoportuna, a lovi.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. asoma)
1. acțiunea de a asoma și rezultatul ei; asomat.
2. amețire a animalelor înainte de tăiere, printr-o lovitură puternică.
3. lovire de moarte; (prin ext.) lovire.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (vb. asoma)
1. amețire a animalelor înainte de tăiere, printr-o lovitură puternică; asomare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (vb. asoma)
1. (despre animale) amețit cu o lovitură puternică.
2. lovit de moarte; (prin ext.) lovit.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (grec. asomatos „fără trup”)
1. „necunoaștere a corpului, lipsit de corp”.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. asomatophytes)
1. plante inferioare care nu provin din celulele somatice, lipsite de ţesuturi permanente.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. asomatognosie)
1. pierdere a capacităţii cuiva de a-şi recunoaşte unul sau mai multe segmente ale corpului.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (după fr. assomoir)
1. aparat, instalație sau armă care servește la asomare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. assomeur)
1. cel care execută operaţia de asomare (într-un abator).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. merlin)
1. coardă subţire alcătuită din trei fire de in sau de cânepă răsucite împreună, servind la matisarea parâmelor.
2. ciocan pentru asomarea animalelor la abator.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. asoma)
1. acțiunea de a asoma și rezultatul ei; asomat.
2. amețire a animalelor înainte de tăiere, printr-o lovitură puternică.
3. lovire de moarte; (prin ext.) lovire.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (vb. asoma)
1. amețire a animalelor înainte de tăiere, printr-o lovitură puternică; asomare.