OK
X
asomat
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (vb. asoma)
1.
amețire
a
animalelor
înainte
de
tăiere,
printr-o
lovitură
puternică;
asomare.
2.
lovire
de
moarte;
asomare.
asomat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (vb. asoma)
1.
(despre
animale)
amețit
cu
o
lovitură
puternică.
2.
lovit
de
moarte;
(prin
ext.)
lovit.
3.
(fig.)
inoportunat.
ASOMATO-
Parte de vorbire:
prefix
Etimologie: (grec. asomatos „fără trup”)
1.
„necunoaștere
a
corpului,
lipsit
de
corp”.
asomatofite
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. asomatophytes)
1.
plante
inferioare
care
nu
provin
din
celulele
somatice,
lipsite
de
țesuturi
permanente.
asomatognozie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. asomatognosie)
1.
pierdere
a
capacității
cuiva
de
a-și
recunoaște
unul
sau
mai
multe
segmente
ale
corpului.
asomator 1
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (după fr. assomoir)
1.
aparat,
instalație
sau
armă
care
servește
la
asomare.
asomator 2
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după fr. assomeur)
1.
cel
care
execută
operația
de
asomare
(într-un
abator).
2.
(fig.)
ucigaș;
bătăuș.
asomare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (vb. asoma)
1.
acțiunea
de
a
asoma
și
rezultatul
ei;
asomat.
2.
amețire
a
animalelor
înainte
de
tăiere,
printr-o
lovitură
puternică.
3.
lovire
de
moarte;
(prin
ext.)
lovire.
4.
(fig.)
inoportunare.