Rezultate principale (Aspectivitate.):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (cf. fr. aspectivité)
1. concept, aplicat mai întâi artei egiptene antice, conform căruia artistul reprezintă definiția obiectului evocat și nu aspectul său vizibil.
Rezultate secundare (Aspectivitate.):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aspectif)
1. referitor la aspect; aspectual.
2. (artă) care corespunde conceptului de aspectivitate.
3. (artă) reprezentare ~ă = reprezentare care îmbină mai multe puncte de vedere în redarea aceluiași personaj, folosită în special în arta egipteană pentru înfățișarea corpurilor umane, și care prezintă anumite părți ale subiectului în vedere frontală și celelalte din profil.