Dictionar

Astazie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. astasie)

1. imposibilitate patologică de a realiza şi menţine poziţia verticală.


Astatic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. astatique)

1. adj. în echilibru în toate poziţiile.

2. adj., s. m. f. (suferind) de astazie.