Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. asthme, lat. asthma „respirație dificilă”)
1. (med.) afecțiune respiratorie caracterizată în primul rând prin respirație grea, însoțită de un zgomot șuierător și accese de sufocare intensă.
2. (med.) dificultate de respirație care rezultă din diverse cauze.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. asthmatique, lat. asthmaticus)
1. I. care se referă la astm, care este caracteristic astmului.
3. II. persoană care suferă de astmă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. asthmatiforme)
1. (med.) care prezintă simptome de astmă; care seamănă cu astmul.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (lat. asthma, -atis „gâfâială, respirație grea”)
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. asthme, lat. asthma „respirație dificilă”)
1. (med.) afecțiune respiratorie caracterizată în primul rând prin respirație grea, însoțită de un zgomot șuierător și accese de sufocare intensă.
2. (med.) dificultate de respirație care rezultă din diverse cauze.
3. ~ bronșic = astm datorat spasmului mușchilor bronhiolelor, provocat de o stare alergică, o infecție pulmonară cronică, o iritație locală a aparatului respirator etc.
4. ~ cardiac = astm provocat de o insuficiență cardiacă acută, ca urmare a acumulării de sânge în plămâni.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. asthmatique, lat. asthmaticus)
1. I. care se referă la astm, care este caracteristic astmului.
3. II. persoană care suferă de astmă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. asthmatiforme)
1. (med.) care prezintă simptome de astmă; care seamănă cu astmul.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. asthmogène)
1. (med.) care produce sau favorizează crizele de astmă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (astmă + -logie)
1. ramură a medicinei care studiază afecţiunile astmatice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bronchophonie)
1. rezonanţă exagerată a vocii bolnavului la ascultarea plămânilor, în pneumonie, bronşită, astmă.