OK
X
astringent
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
adstringens;
stypticus;
acerbus
2.
FR
astringent;
styptyque;
acerbe;
âpre
3.
EN
astrigent;
styptic
4.
DE
herb;
zusammenziehend
5.
RU
терпкий;
вяжущий
6.
HU
összehúzó
acru; acriu; astringent
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
acerbus;
adstringens;
stypticus
2.
FR
acerbe;
aigre;
astringent;
styptique
3.
EN
sour,
acid,
acerb,
eager
4.
DE
herb;
adstringierend;
den
Mund
zusammenziehend;
sauer
5.
RU
терпкий;
вяжущий
6.
HU
savanyú,
fanyar
astringent, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.n.
Etimologie: (fr. astringent, lat. astringens)
1.
(substanță,
medicament)
care
produce
contractarea
țesuturilor
animale,
care
combate
secrețiile
exagerate;
care
diminuează
secrețiile
și
tonifică
țesuturile.
2.
I.
care
face
gura
pungă;
(înv.)
stifos.
3.
II.
substanță
chimică
sau
vegetală
având
proprietatea
de
a
strânge
țesuturile;
stiptic.
astringență
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. astringence)
1.
proprietate
a
unor
substanțe
astringente.
2.
proprietatea
anumitor
substanțe
de
a
produce
o
senzație
de
contracție
a
mucoaselor
bucale.
anastaltic, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.n.
Etimologie: (fr. anastaltique)
1.
(medicament)
cu
acțiune
astringentă;
stiptic.
astringență
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. astringence)
1.
proprietate
a
unor
substanțe
astringente.
2.
proprietatea
anumitor
substanțe
de
a
produce
o
senzație
de
contracție
a
mucoaselor
bucale.
driadă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. dryade)
1.
(mitologia
greco-romană)
divinitate
feminină
care
protejează
copacii
și
pădurile;
nimfă
a
pădurilor,
hamadriadă.
2.
(bot.)
arbust
mic,
cu
flori
albe,
din
familia
rozaceelor,
care
crește
în
regiunile
temperate
și
a
cărui
specie
alpină
(ceai
din
Alpi)
era
folosită
anterior
ca
astringent.
galic 1
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. gallique)
1.
acid
~
=
acid
aromatic,
astringent,
din
gogoșile
de
ristic
și
din
coaja
de
stejar,
folosit,
în
tăbăcărie,
la
fabricarea
cernelurilor
negre,
a
coloranților
și
a
unor
medicamente.
gambir
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. gambier, germ. Gambir)
1.
plantă
grimpantă
subtropicală,
din
ale
cărei
frunze
se
obține
un
extract
tanant,
folosit
ca
astringent.
guarana
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. guarano)
1.
liană
care
crește
în
Brazilia.
2.
pastă
preparată
din
semințele
de
guarana
(1),
antinevralgic
și
astringent
în
tratamentul
dizenteriei.
3.
chitară
în
țările
Americii
de
Sud.