Parte de vorbire: adj. (învechit)
Origine: (astronomic + -esc)
1. referitor la astronomie; de astronomie; care aparține astronomiei; astronomic.
Parte de vorbire: adv. (învechit)
Origine: (astronomic + -ește)
1. conform legilor, datelor sau metodelor astronomiei; astronomește.
2. din punct de vedere al astronomiei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. almageste)
1. culegere de observaţii astronomice, făcută pentru prima oară de învăţatul grec Ptolemeu.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. almanach, lat. almanachus)
1. publicaţie anuală care, pe lângă indicaţii astronomice şi meteorologice, cuprinde date diverse, texte literare şi artistice etc.
2. publicaţie periodică cu articole dintr-un anumit domeniu de activitate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. astroclimat)
1. totalitatea factorilor care contribuie la stabilirea unui loc adecvat pentru observaţii astronomice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. astrophotogrammétrie)
1. ramură a fotogrammetriei cu aplicaţii în măsurările astronomice, pentru determinări pe cale stereoscopică.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. astronomique, lat. astronomicus)
1. care se referă la astronomie; care are legătură cu astronomia; (înv.) astronomicesc.
2. care aparține astronomiei; care folosește date din astronomie; (înv.) astronomicesc.
3. (fam.) caracterizat prin precizie, regularitate riguroasă.
4. (fig.) de proporţii uriaşe; enorm, vorbind mai ales despre un număr sau o sumă de bani.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. coordonné)
2. propoziţie ~ă (şi s. f.) = propoziţie care se află în raport de coordonare cu alta.
3. s. f. (mat.) fiecare dintre numerele care precizează poziţia unui punct faţă de un sistem de referinţă dat.
4. (pl.) sistem de cercuri imaginare (meridiane şi paralele) prin care se determină poziţia unui punct de pe glob.
5. ~e astronomice = sistem de linii care permit determinarea poziţiei aştrilor pe bolta cerească.
6. (fig.) direcţie, reper; situaţie; cadru.