Dictionar

Rezultate principale (Astronomie):

Astronomie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. astronomie, lat., gr. astronomia)

1. ştiinţă care studiază mişcările, structura şi evoluţia corpurilor cereşti, universul în totalitatea lui.


Rezultate secundare (Astronomie):

Arheoastronomie

Parte de vorbire: s.
Origine: (arheo- + astronomie)

1. disciplină care studiază datele astronomiei arhaice după simbolurile iconografice din preistorie.


Bioastronomie

Parte de vorbire: s.
Origine: (bio- + astronomie)

1. ramură a astronomiei care studiază condiţiile apariţiei vieţii şi formele de viaţă primitive de pe alte planete cu ajutorul undelor radio ce parvin din diverse galaxii.


Etnoastronomie

Parte de vorbire: s.
Origine: (etno- + astronomie)

1. disciplină care studiază motivele etnografice, textele sacre şi rituale tradiţionale ale popoarelor referitoare la astre, constelaţii.


Gastronomie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. gastronomie)

1. arta de a prepara mâncăruri alese sau de a le aprecia.


Radioastronomie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. radioastronomie)

1. ramură a astronomiei care studiază obiectele cereşti ce emit sau reflectă radiounde.


Antelie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. anthélie)

1. (astronomie) pată luminoasă, rotundă, care se formează pe cer în partea opusă Soarelui.

2. (meteorologie) aparență luminoasă, plasată vizavi de soare, care apare din cauza acelor de gheață care plutesc în atmosferă sau care coboară încet.


Arheoastronomie

Parte de vorbire: s.
Origine: (arheo- + astronomie)

1. disciplină care studiază datele astronomiei arhaice după simbolurile iconografice din preistorie.


Artă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. art, lat. ars, artis)

1. formă a activităţii umane care oglindeşte realitatea în imagini expresive; totalitatea operelor care aparţin acestei forme.

2. operă de ~ = operă rezultată din activitatea artistică creatoare.

3. ~e liberale = denumire dată în învăţământul medieval gramaticii, retoricii, dialecticii (trivium), aritmeticii, geometriei, astronomiei şi teoriei muzicii (quadrivium).

4. îndemânare deosebită, pricepere, măiestrie, abilitate.

5. ~ militară = parte a ştiinţei militare care studiază teoria şi practica pregătirii şi ducerii acţiunilor de luptă şi a războiului.


Astrofizic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. astrophysique)

1. adj. referitor la astrofizică.

2. s. f. ramură a astronomiei care studiază proprietăţile fizice, compoziţia chimică, structura şi mişcarea corpurilor cereşti.


Astrofizician, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. astrophysicien)

1. specialist în astrofizică, parte a astronomiei care studiază proprietățile fizice ale corpurilor cerești.


Astrofotometrie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. astrophotométrie)

1. (astronomie) știință a măsurării intensității luminoase a stelelor; fotometrie astronomică.