astronomie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. astronomie, lat., gr. astronomia)

1. știință care studiază mișcările, structura și evoluția corpurilor cerești, universul în totalitatea lui.

arheoastronomie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (arheo- + astronomie)

1. disciplină care studiază datele astronomiei arhaice după simbolurile iconografice din preistorie.

bioastronomie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (bio- + astronomie)

1. ramură a astronomiei care studiază condițiile apariției vieții și formele de viață primitive de pe alte planete cu ajutorul undelor radio ce parvin din diverse galaxii.

etnoastronomie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (etno- + astronomie)

1. disciplină care studiază motivele etnografice, textele sacre și rituale tradiționale ale popoarelor referitoare la astre, constelații.

gastronomie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. gastronomie)

1. arta de a prepara mâncăruri alese sau de a le aprecia.

radioastronomie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. radioastronomie)

1. ramură a astronomiei care studiază obiectele cerești ce emit sau reflectă radiounde.

antelie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. anthélie)

1. (astronomie) pată luminoasă, rotundă, care se formează pe cer în partea opusă Soarelui.
2. (meteorologie) aparență luminoasă, plasată vizavi de soare, care apare din cauza acelor de gheață care plutesc în atmosferă sau care coboară încet.

arheoastronomie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (arheo- + astronomie)

1. disciplină care studiază datele astronomiei arhaice după simbolurile iconografice din preistorie.

artă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. art, lat. ars, artis)

1. formă a activității umane care oglindește realitatea în imagini expresive; totalitatea operelor care aparțin acestei forme.
2. operă de ~ = operă rezultată din activitatea artistică creatoare.
3. ~e liberale = denumire dată în învățământul medieval gramaticii, retoricii, dialecticii (trivium), aritmeticii, geometriei, astronomiei și teoriei muzicii (quadrivium).
4. îndemânare deosebită, pricepere, măiestrie, abilitate.
5. ~ militară = parte a științei militare care studiază teoria și practica pregătirii și ducerii acțiunilor de luptă și a războiului.

astrofizic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. astrophysique)

1. adj. referitor la astrofizică.
2. s. f. ramură a astronomiei care studiază proprietățile fizice, compoziția chimică, structura și mișcarea corpurilor cerești.

astrofizician, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. astrophysicien)

1. specialist în astrofizică, parte a astronomiei care studiază proprietățile fizice ale corpurilor cerești.

astrofotometrie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. astrophotométrie)

1. (astronomie) știință a măsurării intensității luminoase a stelelor; fotometrie astronomică.