Dictionar

Rezultate secundare (Astru):

-astru

Parte de vorbire: elem.
Origine: (fr. -astre, it. -astro, cf. lat. astrum)

1. „peiorativ, depreciativ”.


-gastru

Parte de vorbire: elem.
Origine:

1. v. gastr(o)-.


Acefalogastru

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. acephalogaster)

1. monstru care prezintă acefalogastrie.


Alabastru

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (it. alabastro, lat. alabastrum)

1. ghips, cu aspect de marmură, din care se fac obiecte de artă şi ornamentaţii.

2. (pex.) obiecte din alabastru.

3. (bot.) boboc sau mugure floral.


Astru 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. astre, lat. astrum, gr. astron)

1. /s. n. corp ceresc natural.

2. (fig.) creator, artist cu un mare renume.


Balastru

Parte de vorbire: s.
Origine:

1. compas dintr-un braţ, cu manşon la partea superioară, de care este legat un al doilea braţ care se arcuieşte şi poartă un creion, la trasarea de cercuri mari.


Aberaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: ( fr. aberration, lat. aberratio)

1. abatere de la normal sau corect; (p. ext.) idee, noţiune, comportament; aberanţă; absurditate.

2. (biol.) abatere de la tipul normal al speciei.

3. ~ cromozomială = modificare a numărului de cromozomi caracteristici speciei.

4. (bot.) abatere importantă faţă de tip; formă rezultată pe cale de mutaţie.

5. (fiz.) formare a unei imagini produse într-un sistem optic.

6. ~ cromatică = defect al imaginilor produse de lentile, constând în formarea de irizaţii pe marginea imaginilor.

7. unghi format de direcţia adevărată şi de cea aparentă din care este văzut un astru de pe Pământ.


Adosat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adossé, lat. adossatus)

1. aşezat adaxial.

2. (bot.) orientat spre axă.

3. (despre o coloană, un pilastru) lângă un perete; (despre o construcţie) lipită de un edificiu.


Alabastru

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (it. alabastro, lat. alabastrum)

1. ghips, cu aspect de marmură, din care se fac obiecte de artă şi ornamentaţii.

2. (pex.) obiecte din alabastru.

3. (bot.) boboc sau mugure floral.


Alcion

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. alcyon)

1. pescăruş albastru.

2. pasăre marină legendară.

3. animal marin care formează colonii de mici polipi.


Altostratus

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. altostratus)

1. formaţie de nori pentru timpul închis, la o altitudine medie de 3000-4000 m, în forma unui strat uniform, de culoare cenuşie sau albăstruie.


Amplitudine

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amplitude, lat. amplitudo)

1. distanţa dintre poziţiile externe ale unui corp care oscilează.

2. lungimea pasului unui cal.

3. (mat.) distanţă care separă punctele extreme ale unul arc de curbă.

4. ~ a unui astru = arcul de orizont între punctul cardinal est şi vest şi punctul de pe orizont unde astrul răsare (apune).

5. (fig.) întindere, amploare.

6. valoare absolută, maximă a elongaţiei unei mărimi care variază periodic.

7. ~ climatică = diferenţa dintre valorile maximă şi minimă înregistrate de un element meteorologic în evoluţiile sale periodice.