Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amplitude, lat. amplitudo)
1. distanţa dintre poziţiile externe ale unui corp care oscilează.
3. (mat.) distanţă care separă punctele extreme ale unul arc de curbă.
4. ~ a unui astru = arcul de orizont între punctul cardinal est şi vest şi punctul de pe orizont unde astrul răsare (apune).
5. (fig.) întindere, amploare.
6. valoare absolută, maximă a elongaţiei unei mărimi care variază periodic.
7. ~ climatică = diferenţa dintre valorile maximă şi minimă înregistrate de un element meteorologic în evoluţiile sale periodice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. azur)
1. s. n. 1.. albastrul cerului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Blastoporus)
1. orificiu al gastrulei prin care cavitatea internă comunică cu exteriorul.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. ectoblaste)
1. (embriologie) învelișul extern al embrionului metazoarelor care se formează în momentul gastrulației, în același timp cu endoblastul și mezoblastul; ectoderm.
2. lob membranos în partea opusă cotiledonului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. épigastralgie)
1. durere în regiunea epigastrului.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. épigastrique)
1. (anat.) privitor la epigastru; care aparține epigastrului, partea superioară a abdomenului.