OK
X
asumata
Parte de vorbire:
vb. refl.
Etimologie: (necunoscută)
1.
a
se
îngreuna
la
cap.
2.
a
ajunge
sau
a
face
pe
cineva
să
ajungă
în
starea
de
beție;
a
se
îmbăta.
asumatare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (asumata)
1.
îngreunare
a
capului;
asumatat.
2.
aducere
în
starea
de
beție;
îmbătare.
angajament
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. engagement)
1.
obligație
luată
de
cineva
din
proprie
inițiativă;
promisiune
solemnă.
2.
obligație
asumată
în
scris
de
o
întreprindere
față
de
bancă.
3.
angajare
a
cuiva
într-un
loc
de
muncă.
4.
punere
a
pucului
sau
a
mingii
în
joc.
asumatare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (asumata)
1.
îngreunare
a
capului;
asumatat.
2.
aducere
în
starea
de
beție;
îmbătare.