Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. asupri)
1. acțiunea de a asupri și rezultatul ei; (pop.) asupreală; oprimare, împilare, prigonire.
2. ~ de clasă = dominație a claselor exploatatoare asupra celor exploatate; ansamblul măsurilor represive folosite în vederea exploatării.
3. ~ națională = oprimare politică, economică și culturală a națiunilor și minorităților naționale de către clasele exploatatoare ale națiunii dominante, cu scopul de a sparge unitatea de luptă a clasei muncitoare împotriva exploatatorilor, de a menține dominația claselor exploatatoare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. colonial)
1. referitor la colonii, la colonialism; în (din) colonii; în stare de colonie.
2. putere ~ă = stat capitalist cu colonii; politică ~ă = acţiune de asuprire şi subjugare economică, politică şi naţională, în colonii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. oppression, lat. oppressio)
1. asuprire, oprimare, împilare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. oppressif)
1. care oprimă, împilează; care asuprește sau servește la asuprire; oprimant, asupritor, împilător.
2. (antonime) culant, permisiv.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. terreur, lat. terror)
1. frică, groază, spaimă provocată intenţionat, prin ameninţări şi alte mijloace de intimidare.
2. asuprire bazată pe intimidare; timorare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. tyrannie)
1. (ant.) formă de guvernământ a unor cetăţi greceşti caracteristică epocii de trecere de la oligarhia aristocratică la democraţia sclavagistă.
2. guvernare despotică, instituită prin uzurpare.
3. comportare, atitudine de tiran; asuprire, cruzime.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. persecuta)
1. acțiunea de a persecuta și rezultatul ei; prigonire, asuprire, persecuție.