Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. oppressif)
1. care oprimă, împilează; care asuprește sau servește la asuprire; oprimant, asupritor, împilător.
2. (antonime) culant, permisiv.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. oppresseur)
1. (cel) care oprimă; asupritor.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.
Origine: (ngr. tirannos, fr. tyran)
1. I. care posedă puterea absolută și o exercită în mod opresiv; nemilos, despotic.
2. care încearcă să-și impună voința în orice împrejurare, care asuprește pe cei din jur; asupritor.
3. II. cel care posedă puterea absolută și o exercită în mod opresiv; despot.
4. cel care are un comportament capricios și autoritar.
5. conducător de stat foarte aspru, crud; (prin ext.) cel care abuzează de autoritatea sa, care asupreşte pe alţii.
6. (la greci) cel care a preluat puterea cu forța.
7. (antonime) democrat, eliberator; asuprit, persecutat.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (haiduc + -ie)
1. luptă armată a unor cete de haiduci împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul Evului Mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică.
2. viață sau îndeletnicire de haiduc.
3. purtare, deprindere de haiduc.
Parte de vorbire: I. adj. , II. s.m. (învechit)
Origine: (obidi + -tor)
1. I. care provoacă tristețe; întristător, supărător.
2. II. persoană care asuprește; asupritor.
3. (var.) (înv., reg.) obiditoriu, (înv., reg.) obiduitor.