Dictionar

 
 
 

atacabilitate

Parte de vorbire:  s.f. (rar)  
Etimologie: (atacabil + -itate, fr. attaquabilité)

1. caracteristica intrinsecă a ceea ce este atacabil.
2. însușire de a fi atacabil; vulnerabilitate la asalt.
3. (antonime) inatacabilitate, neatacabilitate.
 

atacant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. attaquant)

1. adj. care atacă.
2. s. m. f. jucător din linia de atac a unei echipe de fotbal, handbal etc.
3. atacator.
 
 
 

atacator, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (ataca + -tor)

1. cel care atacă; agresor; atacant (II, 2).
 
 
 

agresa

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. agresser)

1. a ataca fără provocare, violent și brusc, o persoană sau mai multe; a comite o agresiune.
 

agresiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. agressif)

1. care săvârșește o agresiune; provocator; irascibil.
2. (despre substanțe) care atacă chimic corpurile.