Rezultate principale (Ataca):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. attaquer)
2. (fig.) a lua atitudine potrivnică faţă de o situaţie, de o teorie etc.; a critica, a acuza.
4. a cere în justiţie anularea sau reexaminarea unei hotărâri ori a unui act juridic.
5. a aborda (o problemă, un subiect, o discuţie).
6. intr. a lua iniţiativa într-o întrecere sportivă.
7. a începe executarea unei piese muzicale.
8. refl. (fam. a se simţi jignit; a se ofusca.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
Rezultate secundare (Ataca):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. attaquable)
2. care poate fi dominat; care are un punct slab; vulnerabil.
3. la care se poate face opoziție; cu valoare intelectuală și morală discutabilă.
4. care poate fi atacat în justiție.
Parte de vorbire: s.f. (rar)
Origine: (atacabil + -itate, fr. attaquabilité)
1. caracteristica intrinsecă a ceea ce este atacabil.
2. însușire de a fi atacabil; vulnerabilitate la asalt.
3. (antonime) inatacabilitate, neatacabilitate.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. attaquant)
2. s. m. f. jucător din linia de atac a unei echipe de fotbal, handbal etc.
3. atacator.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (ataca)
2. acțiunea de a da primele lovituri, primele atacuri asupra cuiva sau a ceva.
3. luarea inițiativei într-o luptă, bătălie etc.
4. violentarea cuiva, pentru a-l fura, răni etc.
5. comiterea unei agresiuni împotriva unei persoane, unui stat etc.
6. acțiunea de a cere justiției anularea sau modificarea unui act sau unei hotărâri.
7. faptul de a reclama (în justiție), contestând validitatea.
8. începerea unei activități, execuției unei piese muzicale, studierii unei probleme etc.
9. (fig.) acțiunea de a lovi în cineva, în ceva, cu vorba sau cu scrisul, a atinge cinstea, renumele cuiva, a critica pe nedrept.
10. (sport) desfășurarea unei ofensive cu scopul de a marca un gol sau o încercare.
11. (fig.) acțiunea de a lua atitudine și a trece la schimbarea unei situații existente.
12. (fam.) faptul de a cere cuiva o sumă de bani sau un obiect fără intenția restituirii.
13. (pop.) îmbolnăvire de tuberculoză; contaminare cu un microb.
14. roadere, mâncare, stricare.
15. (antonime) apărare, defensivă.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (ataca + -tor)
1. cel care atacă; agresor; atacant (II, 2).
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. contre-attaquer)
1. a executa un contraatac.
2. a ataca imediat după respingerea unui atac advers.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abordage, it. abbordaggio)
1. acțiunea de a aborda și rezultatul ei; abordare.
2. manevră prin care o navă amarează alături de alta cu scopul de a o asalta; atacare a unei nave prin alăturare la bordul ei.
3. ciocnire accidentală între nave ori între o navă și un obstacol.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acatalepsie)
1. (la scepticii greci) renunţare din principiu de a mai căuta soluţia unei probleme; imposibilitatea de a atinge certitudinea.
2. (med.) nesiguranţă în punerea unui diagnostic.
3. (med.) boală care atacă creierul și îi privează pe cei atacați de capacitatea de a înțelege un lucru, de a urma un raționament.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. agresser)
1. a ataca fără provocare, violent și brusc, o persoană sau mai multe; a comite o agresiune.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. agressif)
1. care săvârşeşte o agresiune; provocator; irascibil.
2. (despre substanţe) care atacă chimic corpurile.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. agressivité, lat. aggressivitas)
2. (psih.) comportament ostil, destructiv al unui individ.
3. însuşire a unor agenţi patogeni de a ataca plantele.
5. proprietate a apelor naturale de a ataca, prin acţiune chimică, construcţiile, de a produce degradarea solului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. embuscade)
1. loc ascuns de unde se pândeşte inamicul pentru a-l surprinde.
2. acţiune la luptă în care inamicul este atacat prin surprindere.