Dictionar

antiaerian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. antiaérien)

1. adj. destinat a combate atacurile aviației.
2. s. f. artilerie antiaeriană (I).
 

antiatomic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. antiatomique)

1. destinat să combată atacurile cu arme nucleare.
 

apoplectic, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. apoplectique)

1. I. (med.) care se referă la apoplexie, care se manifestă prin apoplexie; care indică o predispoziție la apoplexie.
2. II. persoană care prezintă predispoziție la apoplexie, care suferă sau a suferit deja unul sau mai multe atacuri; (pop.) damblagiu, damblalău.
 

defensiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. défensif, (II) défensive)

1. adj. de apărare.
2. s. f. formă de luptă adoptată în scopul de a rezista atacurilor inamicului; apărare.
 

demolator, -oare

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (demola + -tor)

1. (cel) care demolează o clădire, o construcție.
2. (fig.) (persoană) care prin atacurile sale sau criticile sale virulente strică o idee, un sistem, o doctrină etc.
3. s.m.f. (depr.) cel căruia îi place să distrugă.
 

epanalepsie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. épanalepsie, cf. gr. ἐπανάληψις „repetiție”)

1. (med.) boală cu transmitere genetică, care se manifestă în special prin atacuri inflamatorii care apar la intervale variabile; se mai numește și boală periodică, febră mediteraneană familială sau boală armeană.