OK
X
defensiv, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. défensif, (II) défensive)
1.
adj.
de
apărare.
2.
s.
f.
formă
de
luptă
adoptată
în
scopul
de
a
rezista
atacurilor
inamicului;
apărare.
rezistenţă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (it. resistenza, fr. résistance)
1.
proprietate
a
unui
material
de
a
rezista
forțelor
(solicitărilor)
exterioare
care
tind
să-l
deformeze
sau
să-l
rupă.
2.
~a
materialelor
=
disciplină
care
studiază
stările
de
tensiune
și
de
deformație
ale
corpurilor
solide
sub
acțiunea
forțelor
exterioare.
3.
forță
care
se
opune
efectului
unei
alte
forțe.
4.
obișnuință
a
microbilor
cu
medicamentul
administrat,
datorită
abuzului
de
antibiotice.
5.
forță
opusă
de
un
conductor
la
trecerea
curentului
electric
prin
el.
6.
rezistor.
7.
putere
de
a
rezista
la
o
boală,
la
oboseală
etc.
8.
împotrivire,
opoziție;
(spec.)
respingere
a
atacurilor
inamicului.
9.
piedică,
obstacol,
greutate.
10.
mișcare
a
patrioților
care,
în
țările
ocupate
de
dușmani
au
luptat
împotriva
cotropitorilor
și
a
politicii
de
colaborare
cu
aceștia;
formă
de
luptă
împotriva
regimului
totalitar
comunist.