OK
X
atașa
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. attacher)
1.
tr.,
refl.
a
(se)
alătura.
2.
refl.
(fig.)
a
se
lega
sufletește
de
ceva
sau
de
cineva.
atașabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. attachable)
1.
care
poate
fi
atașat;
(fig.)
sociabil.
atașament
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. attachement)
1.
afecțiune
puternică
pentru
cineva
sau
ceva.
2.
caiet
de
~
=
registru
de
șantier
în
care
se
notează
lucrările
executate.
atașamentist, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (ataşament /2/ + ist)
1.
tehnician
care
completează
caietul
de
atașament.
atașant, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. attachant)
1.
atrăgător,
atractiv,
captivant,
pasionant.
2.
(despre
firi,
caractere)
apropiat,
cald.
atașat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (ataşa)
1.
adj.
alăturat,
alipit.
2.
apropiat,
devotat.
3.
s.
m.
cel
mai
mic
în
rang
între
membrii
reprezentanței
diplomatice
a
unui
stat.
patașă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. patache)
1.
veche
navă
cu
vele
pentru
transportul
corespondenței
și
pasagerilor.
abandon
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. abandon)
1.
acțiunea
de
a
rupe
legătura
care
atașa
o
persoană
de
un
lucru
sau
de
o
altă
persoană.
2.
acțiunea
de
a
înceta
de
a
se
ocupa
de
ceva
sau
de
cineva.
3.
actul
de
renunțare
la
o
calitate,
un
loc
de
muncă
sau
o
funcție.
4.
părăsire
a
unei
nave
aflate
în
pericol
de
scufundare.
5.
părăsire
a
unui
bun
sau
renunțare
la
un
drept.
6.
renunțare
la
o
cauză,
credință
etc.
7.
cedare
(la
o
stare,
un
sentiment).
8.
(drept)
actul
prin
care
un
debitor
abandonează
toate
bunurile
sale
creditorilor
săi,
pentru
a
se
proteja
de
urmărirea
lor.
9.
(sport)
retragere
dintr-o
competiție.
10.
~
familial
=
părăsire
a
copiilor,
a
familiei.
adnat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (lat. adnatus)
1.
(bot.;
despre
organe)
crescut
pe
un
alt
organ;
atașat
direct,
părând
să
se
unească.
2.
(referitor
la
lamelele
unei
ciuperci)
aderent.
afecțiune
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. affection, lat. affectio)
1.
dragoste,
simpatie,
atașament.
2.
stare
patologică
a
unui
organ;
boală.
afixație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (engl. affixation)
1.
proces
morfologic
prin
care
un
grup
de
litere
(afixul)
este
atașat
unui
cuvânt
de
bază,
sau
rădăcină,
pentru
a
forma
un
cuvânt
nou.
aglutinant, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.
Etimologie: (fr. agglutinant, lat. agglutinans)
1.
adj.
care
aglutinează.
2.
care
se
lipește.
3.
limbă
~ă
=
limbă
în
care
raporturile
gramaticale
se
exprimă
cu
ajutorul
afixelor
atașate
la
rădăcina
cuvântului.
4.
s.m.
anticorp
care
coagulează
bacteriile
din
organism.
5.
s.n.
substanță
care
are
proprietatea
de
a
coagula
coloizii.
6.
material
de
legătură
între
agregate.
alidadă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. alidade)
1.
dispozitiv,
riglă
gradată
atașată
unui
instrument
goniometric,
pentru
măsurarea
unghiurilor.
2.
parte
mobilă
a
unui
teodolit.