Dictionar

atașament

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. attachement)

1. afecțiune puternică pentru cineva sau ceva.
2. caiet de ~ = registru de șantier în care se notează lucrările executate.
 

atașamentist, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (ataşament /2/ + ist)

1. tehnician care completează caietul de atașament.
 

afecțiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. affection, lat. affectio)

1. dragoste, simpatie, atașament.
2. stare patologică a unui organ; boală.
 

amor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. amor)

1. iubire, dragoste.
2. ~ propriu = atașament de prețuire exagerată a propriilor calități.
 

atașamentist, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (ataşament /2/ + ist)

1. tehnician care completează caietul de atașament.
 
 
 

cinofilie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. cynophilie)

1. atașament, interes pentru câini.