Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. attelage)
1. animalele de tracţiune înhămate la un vehicul şi harnaşamentul necesar.
2. harnaşament pentru caii unui atelaj (1).
3. echipament de legătură dintre două vehicule.
4. figură de stil, prin coordonarea unui termen concret cu unul abstract.
Parte de vorbire: s.
Origine: (atelaj + -ier)
1. lucrător într-o întreprindere agricolă având în grijă atelajele.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. platelage)
2. element de rezistenţă al suprastructurii unui pod, care susţine nemijlocit calea şi transmite sarcinile şi grinzile acestuia.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. attelage)
1. animalele de tracţiune înhămate la un vehicul şi harnaşamentul necesar.
2. harnaşament pentru caii unui atelaj (1).
3. echipament de legătură dintre două vehicule.
4. figură de stil, prin coordonarea unui termen concret cu unul abstract.
Parte de vorbire: s.
Origine: (atelaj + -ier)
1. lucrător într-o întreprindere agricolă având în grijă atelajele.
Parte de vorbire: I. s.m., II. s.n. [dʁaj.vœʁ]
Origine: (engl., fr. driver)
1. I. conducător al atelajului într-o cursă de trap; jocheu care conduce un sulky.
2. şofer.
3. II. crosă (din lemn la jocul de golf, cu care se execută drive-uri.
4. etaj amplificator cu tuburi sau tranzistori, care atacă cele două etaje ale unui amplificator simetric.