Dictionar

Rezultate secundare (Atent,):

Atent, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. attentus)

1. cu atenţia îndreptată spre cineva sau ceva.

2. (şi adv.) cu atenţie.

3. amabil, politicos, prevenitor.


Atenta

Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (fr. attenter, lat. attentare)

1. a comite un atentat, a face o tentativă de natură criminală.

2. (fig.) a încălca un drept, un principiu important; a săvârși un atac la morală, la pudoare.


Atentat

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. attentat)

1. atac criminal ilegal faţă de persoane, bunuri, drepturi, stări de lucruri.

2. (fig.) atac îndreptat împotriva unor sentimente, concepţii etc.


Atentator, -oare

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (atenta + -tor)

1. cel care comite sau a comis un atentat.


Atenţie

Parte de vorbire: s., interj.
Origine: (fr. attention, lat. attentio)

1. s. f. perceperea distinctă numai a anumitor impresii din mai multe simultane, prin orientarea şi concentrarea conştiinţei într-o anumită direcţie.

2. interes, preocupare, grijă.

3. (pl.) atitudine binevoitoare; solicitudine, amabilitate.

4. a da ~ (cuiva) = a fi amabil, curtenitor.

5. dar, cadou oferit cuiva în schimbul unor mici servicii.

6. interj. fii atent! bagă de seamă!


Atenţiona

Parte de vorbire: vb.
Origine: (atenţie + -ona)

1. a face atent pe cineva; a preveni.

2. a oferi cuiva un cadou, a răsplăti pentru un serviciu solicitat.


Absenţă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. absence, lat. absentia)

1. lipsa cuiva sau a ceva dintr-un loc; inexistenţă.

2. pierdere bruscă şi de scurtă durată a cunoştinţei.

3. (fig.) neatenţie, distracţie.


Acurat, -ă

Parte de vorbire: I. adj. (înv.), II. adv. (înv.)
Origine: (it. accurato)

1. I. care se face sau se desfășoară cu multă grijă; îngrijit, lucrat cu îngrijire.

2. care pune mare grijă și precizie în ceea ce face; scrupulos.

3. II. cu mare grijă, atenție și sârguință; exact, întocmai.


Alert, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. alerte)

1. care este vigilent, atentiv.

2. care este prompt, agil și suplu; vioi, iute, sprinten.


Alerta

Parte de vorbire: I. vb. tr, II. vb. intr.
Origine: (fr. alerter)

1. I. a avertiza despre un pericol (lansând semnalul de alertă); a alarma.

2. (mil.) a ordona unei formații militare fie pregătită de intervenție.

3. (prin ext.) a da un impuls, a mobiliza la acțiune.

4. a atrage atenția, a preveni.

5. II. a fi cuprins de alertă; a se alarma; a se neliniști.


Alertă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. alerte)

1. semnal, de obicei sonor, a unui pericol iminent care declanșează luarea măsurilor necesare pentru a-l evita; alarmă, prevenire.

2. stare de apărare în fața unui pericol, a unei situații critice; durata acestei stări.

3. semnal convenţional internaţional folosit pentru a atrage atenţia asupra evoluţiei diverselor fenomene cereşti.

4. (expr.) a fi în ~ = a fi într-o stare de îngrijorare vigilentă.


Ampresat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. empressé)

1. care este zelos.

2. care caută fie bine văzut de o altă persoană; atent, amabil, prevenitor, curtenitor.

3. (antonime) indiferent, neglijent.