Parte de vorbire: s.f.
Origine: (atenua)
1. acțiunea de a (se) atenua și rezultatul ei; ușurare, scădere, micșorare a intensității sau gravității unui fapt.
2. (fizică) micșorare a intensității sau amplitudinii undelor progresive la trecerea printr-un mediu.
3. (fizică) mărime caracteristică pentru scăderea unui semnal de telecomunicații.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. séro-atténuation)
1. seroterapie în scopul atenuării unei boli contagioase încă din perioada de incubaţie.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (anti- + -fon2)
1. a acoperi (caroseria unui autovehicul) cu un strat protector pentru atenuarea zgomotelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. égaliseur, engl. equalizer)
1. aparat pentru corectarea distorsiunilor de atenuare ale unui sistem electroacustic.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. exagération, lat. exageratio)
1. acțiunea de a exagera și rezultatul ei; exagerare.
2. faptul de a prezenta un lucru dându-i mai multă importanță sau proporții mai mari decât are în realitate.
3. (var. înv.) esagerație, esagerațiune, esagerăciune, exagerațiune, ezagerație.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. litote)
1. figură de stil constănd în atenuarea însuşirilor, în micşorarea dimensiunilor unui obiect, ale unei fiinţe etc. pentru a se obţine efectul invers.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. rémission, lat. remissio)
1. iertare.
2. (la catolici) iertare a păcatelor.
3. atenuare progresivă, până la vindecare, a manifestărilor unor boli: remitenţă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. sourdine)
2. dispozitiv care se aplică unui instrument muzical pentru atenuarea intensităţii şi modificarea timbrului sunetelor.