Dictionar

Rezultate principale (Atenţie;):

Atenţie

Parte de vorbire: s., interj.
Origine: (fr. attention, lat. attentio)

1. s. f. perceperea distinctă numai a anumitor impresii din mai multe simultane, prin orientarea şi concentrarea conştiinţei într-o anumită direcţie.

2. interes, preocupare, grijă.

3. (pl.) atitudine binevoitoare; solicitudine, amabilitate.

4. a da ~ (cuiva) = a fi amabil, curtenitor.

5. dar, cadou oferit cuiva în schimbul unor mici servicii.

6. interj. fii atent! bagă de seamă!


Rezultate secundare (Atenţie;):

Neatenție

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (ne- + atenție)

1. lipsă de atenție; absență, distracție.

2. atitudine, gest etc. care trădează lipsă de atenție; neglijență.

3. (antonim) atenție.


Absenţă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. absence, lat. absentia)

1. lipsa cuiva sau a ceva dintr-un loc; inexistenţă.

2. pierdere bruscă şi de scurtă durată a cunoştinţei.

3. (fig.) neatenţie, distracţie.


Acurat, -ă

Parte de vorbire: I. adj. (înv.), II. adv. (înv.)
Origine: (it. accurato)

1. I. care se face sau se desfășoară cu multă grijă; îngrijit, lucrat cu îngrijire.

2. care pune mare grijă și precizie în ceea ce face; scrupulos.

3. II. cu mare grijă, atenție și sârguință; exact, întocmai.


Analiza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. analyser)

1. a cerceta un lucru, un fenomen etc. descompunându-l în elementele lui componente.

2. a identifica compoziţia unei substanţe.

3. a examina cu atenţie în vederea unor concluzii documentate.

4. a examina un text (gramatical, literar, stilistic etc.).


Aprosexie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aprosexie)

1. slăbire a atenţiei, în stări confuzionale, demenţe şi oligofrenii.


Atent, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. attentus)

1. cu atenţia îndreptată spre cineva sau ceva.

2. (şi adv.) cu atenţie.

3. amabil, politicos, prevenitor.


Atentiv, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. attentif, lat. attentivus)

1. care ascultă, priveşte, acţionează cu atenţie.