Rezultate principale (Atenţie;):
Parte de vorbire: s., interj.
Origine: (fr. attention, lat. attentio)
1. s. f. perceperea distinctă numai a anumitor impresii din mai multe simultane, prin orientarea şi concentrarea conştiinţei într-o anumită direcţie.
2. interes, preocupare, grijă.
3. (pl.) atitudine binevoitoare; solicitudine, amabilitate.
4. a da ~ (cuiva) = a fi amabil, curtenitor.
5. dar, cadou oferit cuiva în schimbul unor mici servicii.
6. interj. fii atent! bagă de seamă!
Rezultate secundare (Atenţie;):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (ne- + atenție)
1. lipsă de atenție; absență, distracție.
2. atitudine, gest etc. care trădează lipsă de atenție; neglijență.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. absence, lat. absentia)
1. lipsa cuiva sau a ceva dintr-un loc; inexistenţă.
2. pierdere bruscă şi de scurtă durată a cunoştinţei.
3. (fig.) neatenţie, distracţie.
Parte de vorbire: I. adj. (înv.), II. adv. (înv.)
Origine: (it. accurato)
1. I. care se face sau se desfășoară cu multă grijă; îngrijit, lucrat cu îngrijire.
2. care pune mare grijă și precizie în ceea ce face; scrupulos.
3. II. cu mare grijă, atenție și sârguință; exact, întocmai.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. analyser)
1. a cerceta un lucru, un fenomen etc. descompunându-l în elementele lui componente.
2. a identifica compoziţia unei substanţe.
3. a examina cu atenţie în vederea unor concluzii documentate.
4. a examina un text (gramatical, literar, stilistic etc.).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aprosexie)
1. slăbire a atenţiei, în stări confuzionale, demenţe şi oligofrenii.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. attentus)
1. cu atenţia îndreptată spre cineva sau ceva.
3. amabil, politicos, prevenitor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. attentif, lat. attentivus)
1. care ascultă, priveşte, acţionează cu atenţie.