Dictionar

ateriza

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. atterrir)

1. (despre aeronave) a reveni pe pământ, după zbor.
2. (despre nave) a lua contact vizual cu uscatul, venind dinspre larg.
3. (sport) a lua contact cu solul după o săritură.
 

aterizaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. atterrissage)

1. aterizare.
2. loc unde o navă poate să tragă la uscat.
 

aerodesant

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (aero- + desant)

1. operațiune care desemnează mișcarea forțelor armate cu aeronave, de obicei cu decolare și aterizare verticală, pentru a angaja și distruge forțele inamice sau pentru a captura și deține poziții cheie; desant aerian.
 

aerodrom

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aérodrome)

1. teren special amenajat pentru decolarea și aterizarea avioanelor.
 

aeropurtat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după fr. aéroporté)

1. transportat pe calea aerului (nu implică aterizarea); aerotransportat.
2. trupe ~e = trupe parașutate deasupra destinației lor.
 

altiport

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. altiport)

1. suprafață de aterizare special amenajată la mari înălțimi montane, în vederea practicării sporturilor de iarnă.
 

apunta

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. apponter)

1. (despre avioane, elicoptere) a ateriza pe puntea unui portavion.
 

apuntaj

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. appontage)

1. faptul de a ateriza pe pista unui portavion sau portelicopter; apuntare, aterizaj.
2. (antonime) decolaj, decolare.