Dictionar

Rezultate secundare (Aterizare.):

Craterizare

Parte de vorbire: s.
Origine: (după it. craterizzazione)

1. formare a unei scobituri în formă de crater pe anticatodul unui tub de radiaţii roentgen.


Radioaterizare

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. radio-atterrissage)

1. aterizare în care avionul este dirijat cu ajutorul undelor electrotehnice.


Aerodesant

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (aero- + desant)

1. operațiune care desemnează mișcarea forțelor armate cu aeronave, de obicei cu decolare și aterizare verticală, pentru a angaja și distruge forțele inamice sau pentru a captura și deține poziții cheie; desant aerian.


Aerodrom

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aérodrome)

1. teren special amenajat pentru decolarea şi aterizarea avioanelor.


Aeropurtat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. aéroporté)

1. transportat pe calea aerului (nu implică aterizarea); aerotransportat.

2. trupe ~e = trupe parașutate deasupra destinației lor.


Altiport

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. altiport)

1. suprafaţă de aterizare special amenajată la mari înălţimi montane, în vederea practicării sporturilor de iarnă.


Aterizaj

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. atterrissage)

1. aterizare.

2. loc unde o navă poate tragă la uscat.


Aterizor

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. atterrisseur)

1. (aeronautică) dispozitiv plasat sub o aeronavă (retractabil în zbor) pe care se sprijină o aeronavă când se află la sol și care permite acesteia decoleze și aterizeze lin și fără riscuri; tren de aterizare.

2. (prin analogie) plutitoare care permit unui hidroavion aterizeze lin pe apă.

3. (var.) aterisor.