Rezultate secundare (Aterizare.):
Parte de vorbire: s.
Origine: (după it. craterizzazione)
1. formare a unei scobituri în formă de crater pe anticatodul unui tub de radiaţii roentgen.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. radio-atterrissage)
1. aterizare în care avionul este dirijat cu ajutorul undelor electrotehnice.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (aero- + desant)
1. operațiune care desemnează mișcarea forțelor armate cu aeronave, de obicei cu decolare și aterizare verticală, pentru a angaja și distruge forțele inamice sau pentru a captura și deține poziții cheie; desant aerian.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aérodrome)
1. teren special amenajat pentru decolarea şi aterizarea avioanelor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. aéroporté)
1. transportat pe calea aerului (nu implică aterizarea); aerotransportat.
2. trupe ~e = trupe parașutate deasupra destinației lor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. altiport)
1. suprafaţă de aterizare special amenajată la mari înălţimi montane, în vederea practicării sporturilor de iarnă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. atterrissage)
1. aterizare.
2. loc unde o navă poate să tragă la uscat.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. atterrisseur)
1. (aeronautică) dispozitiv plasat sub o aeronavă (retractabil în zbor) pe care se sprijină o aeronavă când se află la sol și care permite acesteia să decoleze și să aterizeze lin și fără riscuri; tren de aterizare.
2. (prin analogie) plutitoare care permit unui hidroavion să aterizeze lin pe apă.