Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bodhisattva)
1. inv. fiinţă care, potrivit budismului, atingând starea de perfecţiune, este scutită de a se reîncarna.
2. statuie, reprezentând o astfel de fiinţă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. boomerang, germ. Bumerang)
1. armă de luptă şi de vânătoare din lemn, în formă de baston îndoit, la australienii băştinaşi, care, aruncată, neatingând ţinta, revine la locul de pornire.
2. efect de ~ = efect invers celui scontat, situaţie când un act de ostilitate, un argument se întoarce împotriva autorului său.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. luperque)
1. preot al zeului Lupercus (Pan); (p. ext.) nume dat tinerilor care, în timpul Lupercaliilor, alergau goi, dar înarmați, în jurul turmelor de oi, spre a le păzi de lup și de-a lungul orașului, atingând trecătoarele cu o fâșie de piele de capră, spre a le feri de sterilitate.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. pelote, fr. pelota)
1. perniță în care se înfig ace.
2. (med.) pernă destinată a comprima o parte a corpului, în bandajele herniare.
3. joc sportiv de origine bască, între doi jucători, constând în a arunca o minge de cauciuc brut cu o rachetă (chisteră) într-un perete, de unde, ricoșând și atingând pământul, este reluată și jucată de partener; mingea însăși.
4. barcă de piele, cusută și etanșată cu seu de focă, folosită pe apele interioare ale Americii de Sud.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. portamento)
1. (muz.) alunecare lină de la un sunet la altul, abia atingând sunetele intermediare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. rasant)
1. care trece cu repeziciune pe lângă ceva, aproape atingându-l.
2. (s. f.) lovitură la tenis dată astfel încât mingea trece aproape de partea superioară a plasei.