Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (atinge + -(ă)tură)
1. atingere.
2. asemănare, atacare, jignire, lovire.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., port. caatinga)
1. formaţie vegetală de savane cu arbuşti şi pajişti cu mărăcinişuri, din podişul Braziliei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bodhisattva)
1. inv. fiinţă care, potrivit budismului, atingând starea de perfecţiune, este scutită de a se reîncarna.
2. statuie, reprezentând o astfel de fiinţă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. boomerang, germ. Bumerang)
1. armă de luptă şi de vânătoare din lemn, în formă de baston îndoit, la australienii băştinaşi, care, aruncată, neatingând ţinta, revine la locul de pornire.
2. efect de ~ = efect invers celui scontat, situaţie când un act de ostilitate, un argument se întoarce împotriva autorului său.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chronaxie)
1. timpul fiziologic caracteristic de excitabilitate a fiecărui organ sau ţesut; (spec.) durata minimă de acţiune a unui curent electric, necesar pentru ca substratul excitat să atingă pragul de răspuns.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. double)
1. adj. care este de două ori mai mare; îndoit.
2. din două obiecte identice sau de aceeaşi natură.
3. (s. m.) ~ băieţi (sau fete) = partidă de tenis sau de tenis de masă la care participă câte doi jucători de fiecare parte a plasei.
4. minge ~ă = mişcare neregulamentară la volei, handbal, tenis, constând în atingerea mingii de către jucător de două ori în momentul primirii sau în lăsarea acesteia să atingă de două ori la rând terenul sau masa de joc.
5. s. n. motiv din literatura universală care utilizează două personaje identice sau foarte asemănătoare, spre a sugera complexitatea realităţii.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (engl., fr. hovercraft)
1. vehicul care se mișcă pe o pernă de aer, generată de un motor special care aruncă jeturi de aer orientate, și care este capabil să se deplaseze pe diverse suprafețe și să atingă viteze de peste 150 km/h; aeroglisor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. luperque)
1. preot al zeului Lupercus (Pan); (p. ext.) nume dat tinerilor care, în timpul Lupercaliilor, alergau goi, dar înarmați, în jurul turmelor de oi, spre a le păzi de lup și de-a lungul orașului, atingând trecătoarele cu o fâșie de piele de capră, spre a le feri de sterilitate.