Dictionar

atitudine

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. attitudine, fr. attitude)

1. poziție a corpului, ținută.
2. poziție față de un eveniment, de un fapt.
3. fel de a se purta, de a acționa; comportare.
4. a lua ~ = a-și afirma cu hotărâre punctul de vedere.
 

beatitudine

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. beatitudo, fr. béatitude)

1. stare de fericire deplină.
2. stare patologică de euforie permanentă.
 

colatitudine

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. collatitude)

1. complement al latitudinii unui punct de pe sfera terestră sau cerească.
 

gratitudine

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. gratitude, lat. gratitudo)

1. sentiment de recunoștință și afecțiune față de cineva.
2. (antonim) ingratitudine, nerecunoștință.
 

ingratitudine

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ingratitude, lat. ingratitudo)

1. atitudinea celui ingrat; nerecunoștință.
 
 

platitudine

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. platitude)

1. banalitate, mediocritate; vorbă, idee banală.
 

abstenționism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abstentionnisme)

1. abținere demonstrativă de la exercitarea dreptului de vot.
2. doctrină care susține această atitudine.
 
 
 

afectuozitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. affectuosité)

1. atitudine afectuoasă; calitatea, însușirea de a fi afectuos.
2. manifestare de afecțiune.
3. (antonim) duritate.