OK
X
atletic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. athlétique, lat. athleticus)
1.
adj.
referitor
la
atletism.
2.
s.
f.
~
ușoară
=
atletism;
~
grea
=
sportul
cu
halterele.
agonale
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. agonalia)
1.
întreceri
atletice
la
vechii
greci.
2.
serbări
romane
în
cinstea
zeului
Ianus.
agonistic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. agonistique)
1.
adj.
referitor
la
lupte;
atletic.
2.
(fil.)
referitor
la
lupta
de
idei.
3.
s.
f.
parte
a
gimnasticii
la
vechii
greci
care
cuprindea
luptele
atletice.
agonotesie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (gr. agonothesia)
1.
conducere
a
întrecerilor
atletice
la
vechii
greci.
agonotet
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (gr. agonothetes)
1.
personaj
care
prezida
întrecerile
atletice
la
greci.
atletism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. athlétisme)
1.
ramură
a
sportului
care
cuprinde
probe
de
alergări,
sărituri,
aruncări;
atletică
ușoară.
biatlon
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. biathlon, rus. biatlon)
1.
concurs
atletic
combinat
din
două
probe;
probă
sportivă
constând
din
alergări
pe
schiuri
pe
o
distanță
de
20
km
și
trageri
cu
arma
la
țintă.