Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. athlétique, lat. athleticus)
1. adj. referitor la atletism.
2. s. f. ~ uşoară = atletism; ~ grea = sportul cu halterele.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. agonalia)
1. întreceri atletice la vechii greci.
2. serbări romane în cinstea zeului Ianus.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. agonistique)
1. adj. referitor la lupte; atletic.
2. (fil.) referitor la lupta de idei.
3. s. f. parte a gimnasticii la vechii greci care cuprindea luptele atletice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (gr. agonothesia)
1. conducere a întrecerilor atletice la vechii greci.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (gr. agonothetes)
1. personaj care prezida întrecerile atletice la greci.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. athlétisme)
1. ramură a sportului care cuprinde probe de alergări, sărituri, aruncări; atletică uşoară.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. biathlon, rus. biatlon)
1. concurs atletic combinat din două probe; probă sportivă constând din alergări pe schiuri pe o distanţă de 20 km şi trageri cu arma la ţintă.