Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. aéroionisation)
1. conţinutul în ioni ai atmosferei.
2. metodă de tratament cu ioni electrici din aer, în bolile nervoase şi în dermatologie.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. aéroloque)
1. specialist în aerologie, disciplină care studiază păturile superioare ale atmosferei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aérologie)
1. ramură a meteorologiei care studiază păturile înalte ale atmosferei terestre.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aérosondage)
1. sondaj al straturilor înalte ale atmosferei.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. atmophil)
1. (despre elemente chimice) care intră în compoziţia atmosferei terestre.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chémosphère)
1. strat al atmosferei, între 40 şi 80 de km, în care are loc disocierea (ziua) şi recombinarea (noaptea) a moleculelor diferitelor gaze, sub influenţa radiaţiilor ultraviolete.