OK
X
aeroionizare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după fr. aéroionisation)
1.
conținutul
în
ioni
ai
atmosferei.
2.
metodă
de
tratament
cu
ioni
electrici
din
aer,
în
bolile
nervoase
și
în
dermatologie.
aerolog, -ă
Parte de vorbire:
s.m.f.
Etimologie: (fr. aéroloque)
1.
specialist
în
aerologie,
disciplină
care
studiază
păturile
superioare
ale
atmosferei.
aerologie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. aérologie)
1.
ramură
a
meteorologiei
care
studiază
păturile
înalte
ale
atmosferei
terestre.
aerosondaj
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. aérosondage)
1.
sondaj
al
straturilor
înalte
ale
atmosferei.
atmofil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (germ. atmophil)
1.
(despre
elemente
chimice)
care
intră
în
compoziția
atmosferei
terestre.
chemosferă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. chémosphère)
1.
strat
al
atmosferei,
între
40
și
80
de
km,
în
care
are
loc
disocierea
(ziua)
și
recombinarea
(noaptea)
a
moleculelor
diferitelor
gaze,
sub
influența
radiațiilor
ultraviolete.