atom

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. atome, lat. atomus, gr. atomos)

1. cea mai mică particulă a unui element chimic.
2. ~ -gram = valoare în grame a masei atomice a unui element chimic.

angiocheratom

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. angiokératome)

1. dilataţie vasculară însoţită de cheratoză.

antiatom

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antiatome)

1. atom ipotetic, din antinucleu, cu electroni pozitivi.

atomal

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Atomal, n. com.)

1. revelator fotografic pentru granulaţie foarte fină.

atomar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. atomar)

1. constituit de atomi izolaţi; referitor la asemenea atomi.

atomic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. atomique)

1. referitor la atomi, specific atomilor.
2. număr ~ = număr de ordine pe care îl are fiecare element chimic în tabelul periodic al elementelor; energie ~ă = energie nucleară; bombă ~ă = bombă a cărei putere este bazată pe energia nucleară.
3. care foloseşte armele atomice.

atomicitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. atomicité)

1. calitatea a ceea ce este atomic; caracter atomic.
2. (înv.) (chimie) numărul de perechi de electroni pe care un atom le poate avea în comun cu alți atomi; valență atomică.
3. (economie) stare de echilibru a pieței caracterizată de numărul mare de cumpărători și vânzători și de faptul că niciunul nu îi domină pe ceilalți prin importanța sa.
4. (programare) calitatea unei operațiuni, sau a unui set de operații, de a rula în întregime, fără a putea fi întreruptă înainte de instrucțiunea finală.

acceptor, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. accepteur)

1. (atom) capabil a primi electroni suplementari.
2. (substanţă chimică) care poate fixa o altă substanţă.

acetabulectomie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (engl. acetabulectomy)

1. (med.) excizie chirurgicală a unui acetabul anatomic.

aciclic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acyclique)

1. care nu are caracter ciclic; care nu are ciclu; care apare la intervale neregulate; aperiodic.
2. (despre flori) cu elemente dispuse în spirală; spiralat.
3. (botanică) care nu este așezat în formă de verticil; neverticilat.
4. (despre substanțe organice) care nu conține nici un ciclu de atomi în molecula sa.
5. (antonim) ciclic.

acin

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. acinus)

1. mică formaţie anatomică în formă de fund de sac, într-un canal glandular excretor.

activitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. activité, lat. activitas)

1. îndeplinire a unor acte fizice, intelectuale etc.; muncă, acţiune, ocupaţie.
2. situaţie a unui ofiţer care face parte din cadrele active ale armatei.
3. mărime ce caracterizează intensitatea dezintegrării unei substanţe radioactive.
4. capacitate a unei particule materiale (atom, moleculă, radical) de a lua parte la o reacţie.
5. ~ solară = totalitatea fenomenelor (pete, protuberanţe, erupţii etc.) în păturile exterioare ale Soarelui.

adiţie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. addition, lat. additio)

1. adăugare.
2. (chim.) reacţie de ~ = reacţie prin care se introduc atomi sau molecule într-o moleculă nesaturată.
3. (mat.) adunare.