Rezultate secundare (Atomi):
Atomic, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. atomique)
1. referitor la atomi, specific atomilor.
2. număr ~ = număr de ordine pe care îl are fiecare element chimic în tabelul periodic al elementelor; energie ~ă = energie nucleară; bombă ~ă = bombă a cărei putere este bazată pe energia nucleară.
3. care foloseşte armele atomice.
Atomicitate
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. atomicité)
1. calitatea a ceea ce este atomic; caracter atomic.
2. (înv.) (chimie) numărul de perechi de electroni pe care un atom le poate avea în comun cu alți atomi; valență atomică.
3. (economie) stare de echilibru a pieței caracterizată de numărul mare de cumpărători și vânzători și de faptul că niciunul nu îi domină pe ceilalți prin importanța sa.
4. (programare) calitatea unei operațiuni, sau a unui set de operații, de a rula în întregime, fără a putea fi întreruptă înainte de instrucțiunea finală.
Atomism
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. atomisme)
1. concepţie materialistă, fundată încă din antichitate, potrivit căreia materia, care există în mod obiectiv, este constituită din atomi.
2. teorie ştiinţifică modernă a structurii şi a proprietăţilor atomilor; atomistică.
3. părere care reduce un ansamblu la cele mai elementare diviziuni.
Atomist, -ă
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. atomiste)
1. I. referitor la atomism; propriu atomismului.
2. II. partizan al atomismului.
3. specialist în fizica atomică.
Atomistic, -ă
Parte de vorbire: I. adj., II. s.f.
Origine: (fr. atomistique)
1. I. care se referă la atomism, care se raportează la acesta.
2. II. sistemul filozofic al atomiștilor; atomism.
3. știință care studiază atomii; fizica nucleară.
Atomistică
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. atomistique)
1. știință care se ocupă cu atomul și energia atomică; fizică nucleară.
2. teorie care admite că toate corpurile simple sunt formate din atomi și care se ocupă cu studiul legilor, fenomenelor, ipotezelor etc. care rezultă din această admitere; atomism, teorie atomică.
Acetabulectomie
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (engl. acetabulectomy)
1. excizie chirurgicală a unui acetabul anatomic.
Aciclic, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acyclique)
1. aperiodic.
2. (despre flori) cu elemente dispuse în spirală; spiralat, neverticilat.
3. (despre substanţe organice) care nu conţine nici un ciclu de atomi în molecula sa.
Acin
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. acinus)
1. mică formaţie anatomică în formă de fund de sac, într-un canal glandular excretor.
Adiţie
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. addition, lat. additio)
1. adăugare.
2. (chim.) reacţie de ~ = reacţie prin care se introduc atomi sau molecule într-o moleculă nesaturată.
Aeromorfoză
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. aéromorphose)
1. (biol.) totalitatea modificărilor morfoanatomice sub acţiunea factorilor atmosferici.
2. acţiunea morfogenetică a aerului asupra dezvoltării organelor (ex. plantele amfibii).
Algie
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. algie)
1. (med.) durere a cărei origine nu se datorează unei leziuni anatomice; algezie.