Dictionar

Rezultate secundare (Atomi.):

Atomic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. atomique)

1. referitor la atomi, specific atomilor.

2. număr ~ = număr de ordine pe care îl are fiecare element chimic în tabelul periodic al elementelor; energie = energie nucleară; bombă = bombă a cărei putere este bazată pe energia nucleară.

3. care foloseşte armele atomice.


Atomicitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. atomicité)

1. calitatea a ceea ce este atomic; caracter atomic.

2. (înv.) (chimie) numărul de perechi de electroni pe care un atom le poate avea în comun cu alți atomi; valență atomică.

3. (economie) stare de echilibru a pieței caracterizată de numărul mare de cumpărători și vânzători și de faptul niciunul nu îi domină pe ceilalți prin importanța sa.

4. (programare) calitatea unei operațiuni, sau a unui set de operații, de a rula în întregime, fără a putea fi întreruptă înainte de instrucțiunea finală.


Atomism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. atomisme)

1. concepţie materialistă, fundată încă din antichitate, potrivit căreia materia, care există în mod obiectiv, este constituită din atomi.

2. teorie ştiinţifică modernă a structurii şi a proprietăţilor atomilor; atomistică.

3. părere care reduce un ansamblu la cele mai elementare diviziuni.


Atomist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. atomiste)

1. I. referitor la atomism; propriu atomismului.

2. II. partizan al atomismului.

3. specialist în fizica atomică.


Atomistic, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.f.
Origine: (fr. atomistique)

1. I. care se referă la atomism, care se raportează la acesta.

2. II. sistemul filozofic al atomiștilor; atomism.

3. știință care studiază atomii; fizica nucleară.


Atomistică

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. atomistique)

1. știință care se ocupă cu atomul și energia atomică; fizică nucleară.

2. teorie care admite toate corpurile simple sunt formate din atomi și care se ocupă cu studiul legilor, fenomenelor, ipotezelor etc. care rezultă din această admitere; atomism, teorie atomică.


Acetabulectomie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (engl. acetabulectomy)

1. excizie chirurgicală a unui acetabul anatomic.


Aciclic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acyclique)

1. aperiodic.

2. (despre flori) cu elemente dispuse în spirală; spiralat, neverticilat.

3. (despre substanţe organice) care nu conţine nici un ciclu de atomi în molecula sa.


Acin

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. acinus)

1. mică formaţie anatomică în formă de fund de sac, într-un canal glandular excretor.


Adiţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. addition, lat. additio)

1. adăugare.

2. (chim.) reacţie de ~ = reacţie prin care se introduc atomi sau molecule într-o moleculă nesaturată.

3. (mat.) adunare.


Aeromorfoză

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. aéromorphose)

1. (biol.) totalitatea modificărilor morfoanatomice sub acţiunea factorilor atmosferici.

2. acţiunea morfogenetică a aerului asupra dezvoltării organelor (ex. plantele amfibii).


Algie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. algie)

1. (med.) durere a cărei origine nu se datorează unei leziuni anatomice; algezie.