atomic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. atomique)

1. referitor la atomi, specific atomilor.
2. număr ~ = număr de ordine pe care îl are fiecare element chimic în tabelul periodic al elementelor; energie ~ă = energie nucleară; bombă ~ă = bombă a cărei putere este bazată pe energia nucleară.
3. care folosește armele atomice.

atomicitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. atomicité)

1. calitatea a ceea ce este atomic; caracter atomic.
2. (înv.) (chimie) numărul de perechi de electroni pe care un atom le poate avea în comun cu alți atomi; valență atomică.
3. (economie) stare de echilibru a pieței caracterizată de numărul mare de cumpărători și vânzători și de faptul că niciunul nu îi domină pe ceilalți prin importanța sa.
4. (programare) calitatea unei operațiuni, sau a unui set de operații, de a rula în întregime, fără a putea fi întreruptă înainte de instrucțiunea finală.

acetabulectomie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (engl. acetabulectomy)

1. (med.) excizie chirurgicală a unui acetabul anatomic.

acin

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. acinus)

1. mică formație anatomică în formă de fund de sac, într-un canal glandular excretor.

aeromorfoză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. aéromorphose)

1. (biol.) totalitatea modificărilor morfoanatomice sub acțiunea factorilor atmosferici.
2. acțiunea morfogenetică a aerului asupra dezvoltării organelor (ex. plantele amfibii).

algie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. algie)

1. (med.) durere a cărei origine nu se datorează unei leziuni anatomice; algezie.

americiu

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. américium)

1. (chimie) element radioactiv sintetic aparținând seriei chimice a actinidelor, obținut din uraniu prin bombardarea acestuia cu particule α accelerate, cu numărul atomic 95 și simbolul Am.
2. (var.) americium.

anatomoclinic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anatomoclinique)

1. (med.) pe baza examenului clinic și anatomic.
2. (med.) metodă ~ă = metodă de observație constând în a recunoaște pe viu modificările patologice ale organelor profunde.