Dictionar

Rezultate secundare (Atomilor):

Amină

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amine)

1. compus organic din amoniac, prin substituirea atomilor de hidrogen cu radicali organici.


Amorfie

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Amorphie)

1. lipsă de formă, de înfăţişare precisă.

2. lipsă totală de ordine în aranjarea spaţială a atomilor.


Atomic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. atomique)

1. referitor la atomi, specific atomilor.

2. număr ~ = număr de ordine pe care îl are fiecare element chimic în tabelul periodic al elementelor; energie = energie nucleară; bombă = bombă a cărei putere este bazată pe energia nucleară.

3. care foloseşte armele atomice.


Atomism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. atomisme)

1. concepţie materialistă, fundată încă din antichitate, potrivit căreia materia, care există în mod obiectiv, este constituită din atomi.

2. teorie ştiinţifică modernă a structurii şi a proprietăţilor atomilor; atomistică.

3. părere care reduce un ansamblu la cele mai elementare diviziuni.


Azol

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. azole)

1. denumire generică dată unor compuşi hete-rociclici derivaţi din furan, tiofen sau pirol prin substituirea, în lanţ, a atomilor de azot cu atomi de carbon.


Coordinanţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. coordinence)

1. legătură chimică particulară care explică legătura mai multor molecule dintr-un compus complex.

2. (fiz.) număr al ionilor sau atomilor legaţi direct la un element central.