Dictionar

big bang

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl. bing bang /theory/)

1. (astron.) marea explozie (ipotetică) a atomului primitiv de materie, care a inițiat expansiunea universului.
 

chimie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chimie, lat. chimia)

1. știință care studiază structura internă și proprietățile corpurilor, transformările și combinațiile lor.
2. ~ nucleară = parte a chimiei care studiază nucleul atomului.
 

coristom

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. choristome)

1. malformație congenitală cu aspect tumoral, asemănător hematomului.
 

deuteron

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. deutéron)

1. (chimie) nucleu al atomului de deuteriu, format dintr-un proton și un neutron; deuton.
 

deuton

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. deuton)

1. (chimie) nucleu al atomului de deuteriu format dintr-un proton și un neutron; deuteron.
 

helion

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hélion)

1. nucleu al atomului de heliu.