Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. atonique)
1. referitor la atonie; care ține de atonie; propriu atoniei.
2. suferind, atins de atonie; lipsit de putere, de vlagă; aton.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT paratonicus
2. FR paratonique
4. DE paratonisch
6. HU paratonikus, külső tényezők által kondicionált mozgás, folyamat stb.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. atone)
1. (despre ţesuturi) atins de atonie; lipsit de vitalitate; atonic.
2. (despre vocale, silabe) fără accent, surd.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. balafon)
1. instrument muzical de percuţie, african, asemănător cu xilofonul, din lame de lemn tare acordate diatonic; marimbă, marimbafon.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. carnale, lat. carnalis)
1. de carne, privitor la carne.
2. care se referă la trup; trupesc.
3. care privește iubirea fizică; senzual.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. catonien, lat. catonianus)
1. care are caracterul unui caton; demn de un caton; catonic, sever, rigid.
2. regulă ~ă = principiu de drept potrivit căruia validitatea unui legat este condiţionată de supoziţia că testatorul a murit imediat după facerea testamentului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. quarte, it. quarta, lat. quartus)
1. (muz.) interval de patru trepte într-o gamă diatonică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. quinta, fr. quinte)
1. (muz.) interval de cinci trepte într-o gamă diatonică.
2. acces prelungit de tuse violentă.