Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. atonie, gr. atonia)
1. diminuare a elasticităţii ţesuturilor; lipsă de vitalitate.
2. (fig.) inerţie morală sau intelectuală.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. catatonie)
1. sindrom psihomotor al schizofreniei prin pierderea iniţiativei de mişcare, conduită stereotipă şi stupoare mintală.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. cholécystatonie)
1. (med.) atonie a vezicii biliare, adică o pierdere a tonicității, a tonusului, a capacității de contractare a vezicii biliare, ceea ce duce la dilatarea acestui organ.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. myatonie)
1. absenţă sau diminuare a tonusului muscular; amiotonie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. paratonie)
1. tulburare a tonusului muscular, constând în contractarea muşchilor atunci când ar trebui să se relaxeze.
2. întârziere a unor mişcări la plante sub influenţa unor factori externi.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. amyosthénie)
1. scădere patologică a forței musculare; atonie musculară.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. amyotonie)
1. pierdere sau scădere pronunțată a tonusului muscular; miatonie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. atone)
1. (despre ţesuturi) atins de atonie; lipsit de vitalitate; atonic.
2. (despre vocale, silabe) fără accent, surd.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. atonique)
1. referitor la atonie; care ține de atonie; propriu atoniei.
2. suferind, atins de atonie; lipsit de putere, de vlagă; aton.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. cholécystatonie)
1. (med.) atonie a vezicii biliare, adică o pierdere a tonicității, a tonusului, a capacității de contractare a vezicii biliare, ceea ce duce la dilatarea acestui organ.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ibogaïne)
1. alcaloid dintr-o plantă din Africa ecuatorială, folosită contra neurasteniei şi atoniei muşchilor.