Dictionar

atractiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. attractif, lat. attractivus)

1. atrăgător, captivant; atracțios.
 

atractivitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (germ. Atraktivität)

1. însușirea a ceea ce este atractiv.
2. (mai ales ca aspect sau manieră) calitatea de a fi plăcut, fermecător sau atrăgător.
 

astrosferă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. astrosphère)

1. (biol.) structura celulară constituită din sfera atractivă a asterului; corpuscul filamentos transparent și stelat care înconjoară centrosfera unei celule, în cariocineză; aster.
 

atașant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. attachant)

1. atrăgător, atractiv, captivant, pasionant.
2. (despre firi, caractere) apropiat, cald.
 

atractivitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (germ. Atraktivität)

1. însușirea a ceea ce este atractiv.
2. (mai ales ca aspect sau manieră) calitatea de a fi plăcut, fermecător sau atrăgător.
 

atracțios, -oasă

Parte de vorbire:  adj. (învechit)  
Etimologie: (atracţie + -os)

1. care atrage; atrăgător, atractiv.
2. (antonime) repulsiv, respingător.
 

nimfetă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. nymphette)

1. fată foarte tânără cu un fizic atractiv, în aparență candidă, și cu maniere seducătoare; lolită.
2. mică nimfă.
 

atrăgător, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (atrage + -[ă]tor)

1. care atrage prin calitățile sale (plăcute); atractiv.
2. care promite foloase, care dă satisfacții, care place.
3. (antonim) neatrăgător.