Parte de vorbire: interj., s.
Origine: (fr., it. abracadabra)
1. interj. cuvânt cabalistic căruia ocultiştii, gnosticii etc. îi atribuiau puterea magică de a vindeca anumite boli.
2. s.f. îngrămădire de cuvinte fără sens.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. essentialisme)
1. orientare metafizică, dogmatică care postulează existența unor calități absolute ale realului.
2. orientare în pedagogia americană care vede educația ca transmitere a moștenirii culturale, ce conține valorile spirituale fundamentale ale umanității.
3. doctrină medicală mai veche care atribuia bolile unor așa-numite „esențe”, proprii fiecăreia dintre ele.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (germ. Neptunist)
1. I. referitor la neptunism (teorie care atribuia acțiunii apei formarea tuturor rocilor).
2. II. adept al neptunismului.
3. (antonime) plutonism, vulcanism.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. neurisme)
1. teorie care atribuia toate fenomenele vieţii organice unui flux nervos.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. sibylle, lat., gr. sibylla)
1. (ant.) femeie căreia i se atribuia darul de a prevedea viitorul.