Rezultate secundare (Atribuie):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amulette, lat. amuletum)
1. obiect mic căruia i se atribuie, magic, o putere de protecţie, vindecare etc.; talisman, fetiş.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anthropomorphisme)
1. concepţie care atribuie divinităţilor sau lucrurilor şi fenomenelor naturii forme, însuşiri şi sentimente umane.
2. reprezentare a divinităţilor sub înfăţişare omenească.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. catastrophisme)
1. teorie care atribuie cataclismelor toate schimbările geologice şi biologice survenite pe suprafaţa terestră.
2. termen pentru denumirea literaturii de science-fiction, invadată de extratereştri.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. casualisme)
1. concepţie filozofică idealistă care atribuie întâmplării cauzele evenimentelor şi ordinea în care se succedă acestea.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cinétique, gr. kinetikos)
2. energie ~ă = a) energie dezvoltată de un corp în mişcare; b) energie rezultată în urma procesului de dezasimilaţie; artă ~ă = artă care atribuie mişcării reale aceeaşi importanţă estetică precum formei, culorii, liniei şi compoziţiei.
3. s. f. ramură a mecanicii care studiază legile fenomenelor fizice bazate pe mişcarea materiei.
4. studiu al vitezei reacţiilor chimice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (contemplativ + -ism)
1. orientare gnoseologică specifică materialismului premarxist, care atribuie individului un rol pasiv în procesul cunoaşterii.